Nelida Ghițulescu, președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali (CNASR) – StructuraTeritorială a județului Argeș, a devenit un fel de reper în ceea ce privește domeniul asistenței sociale. Este o zonă în care e nevoie de multă empatie, dedicare și suflet, pentru că, atunci când lucrezi cu oameni cu care viața nu a fost prea generoasă, ceea ce faci este mai mult decât un job.
Nelida Ghițulescu speră ca 2023 să vină cu mai multă vizibilitate pentru profesia pe care o practică și care, ne mărturisește, este destul de neglijată în ceea ce înseamnă expunerea publică:
Anul acesta strălucește nădejdea că vor prinde viață măsurile de intervenție normativă, pregătite de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), spre întărirea prestigiului și demnității corpului profesionist de asistenți sociali – cu rost hotărâtor în ameliorarea vieții comune -, prin instrumente legale de facilitare în întreprinderile lor profesionale, respectiv de înlesnire a relațiilor necesare pentru exercitarea activităților, dar prin creșterea vizibilității sociale a unei profesii neglijate de atenția publicului, îndeplinită discret și eficient.”
Pe de altă parte, Nelida Ghițulescu nu ascunde faptul că, deși sunt oameni buni care activează în sistem, nu are cum să nu constate o oarecare… „deprofesionalizare” și asta pentru că… „oamenii s-au cam dezobișnuit să muncească”:
Prin finalitatea profesiei de asistent social, munca trebuie readusă în conștiința maselor de pretutindeni drept cale sigură de împlinire personală și de propășire, precum și de recunoștință pentru spiritul de jertfă al înaintaşilor. Cred că îndatorirea asta supremă: «Fidelitatea față de țară este sacră.» [art. 54 alin. (1) din Constituția României] nu e deloc căzută în desuetudine. Sau, altfel spus, cine nu muncește nu iubește, iar cine nu are și necazuri la muncă înseamnă că nu-și face treaba. Asta trebuie să știe chezașii viitorului, cei ce bat la porțile acestei profesii providențiale, în care vor răzbi cu cea mai surâzătoare seninătate, dacă se înarmează, în primul rând, cu umanitarism și, mai apoi, cu învățătură și muncă fără preget, chiar dacă orice început e anevoios… Trebuie să fie bravi și să nu deznădăjduiască! «Meșterul se face făurind», iar «oamenii pot tot ce vor».
Toți cei care au ales asistența socială sunt Prieteni ai sufletului meu. Și am cea mai avântată convingere că satisfacțiile lor profesionale nu vor întârzia, fiindcă ele se bizuie, în lupta noastră pentru «lichidarea decalajului uman» [acad. Mircea Malița], nu doar pe vaste posibilități de documentare într-un ev al tehnicii de calcul, ci și pe foarte trainice înzestrări de educație formală renascentistă.”
Privind la cariera de până acum în domeniul asistenței sociale, Nelida Ghițulescu mărturisește că cea mai mare realizare a sa este răsplata propriei munci:
Realizarea majoră în activitatea mea profesională se oglindește în răsplata muncii, cu îndurarea proniei de a-mi purta pașii în mijlocul unor oameni mai merituoși decât mine, care, prin clarviziunea lor în CNASR, forul nostru profesional, au redeșteptat și organizat eficace, pe baze noi, profesia de asistent social, de covârșitoare însemnătate, prin tot mai evidente beneficii măsurabile în legătură cu îngustarea vulnerabilităților sociale ce par să fie de esența societăților posttotalitare.”
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Larisa Vlăsceanu: Satisfacția reușitei merită toate eforturile!
