Un deținut de la Penitenciarul Mioveni a fost prins în flagrant în timp ce încerca să introducă droguri de mare risc în închisoare, cu ajutorul unei persoane care i le-a livrat în timpul unei vizite. Acesta a convins-o chiar pe fiica lui de 16 ani să îi aducă pachetul. Bărbatul se află după gratii pentru trafic de minori și viol asupra unui minor, fata lui fiind chiar victimă.
În vâltoarea evenimentelor, toate lucrurile se realizau ca un ceas elvețian pentru prinderea în flagrant. Acțiunea s-a finalizat, așa cum era și evident, prin acțiunea propriu-zisă de intervenție.Intervenția avea un număr sporit de participanți, toți cagulați, mascați și mulți oameni în uniformă. Iar aici trebuie spus că intervenția într-o sală de vizită plină din penitenciar este destul de complicată.Din perspectivă administrativă, așa cum este cazul nostru, trebuie să ne îngrijim ca drepturile celorlalți să nu fie afectate de acțiunile sau intervențiile asupra altora. În același timp, nici măsurile luate nu trebuie să fie de natură să conducă la suspiciuni în rândul celor care urmăresc să săvârșească fapte penale.Pe scurt, noi am avut grijă să poziționăm copiii într-o altă zonă decât cea de intervenție, iar persoanele din sală să fie atent monitorizate și supravegheate, astfel încât drepturile lor să nu fie afectate.”, a povestit directorul penitenciarului Mioveni, Patric Ghebaru, pe pagina de Facebook.
Intervenția desfășurată în penitenciar s-a încheiat cu succes, însă, pentru directorul Penitenciarului Mioveni, atenția s-a concentrat și asupra măsurilor administrative și asupra eventualelor probleme care s-ar fi putut produce în rândul celorlalți deținuți aflați în timpul vizitelor cu familiile.
Intervenția a debutat în forță cu mesajul devenit deja cunoscut în astfel de situații: „POLIȚIA! NU MIȘCAȚI! POLIȚIA!”. De această dată, însă, mesajul era adresat unei singure persoane.
Ceilalți participanți nu știau ce se întâmplă. Speriați și șocați, aceștia nu au știut nicio clipă cine este vizat și ce anume urmăresc polițiștii. Toți participanții și aparținătorii persoanelor private de libertate au înlemnit și s-au speriat.
Toți, cu excepția unui deținut, a cărui reacție l-a surprins pe director. Bărbatul nu a mișcat, nu a părut deloc temător și a demonstrat o stăpânire de sine pe care directorul spune că rar a întâlnit-o.
În schimb, soția acestuia a avut o reacție complet opusă. Femeia a leșinat.
Gestul prin care bărbatul a sărit să o ajute și cuvintele pe care i le-a adresat sunt greu de descris, dar pot fi reproduse, mărturisește directorul. Imediat după ce femeia și-a pierdut cunoștința, soțul a început să vorbească cu ea:
„FĂ! NU MĂ FACE PE MINE DE RÂS LA „BĂIEȚII” ĂȘTIA! TREZEȘTE-TE! FĂĂĂ!
NU AUZI, FĂ?! NU MĂ FACI DE RÂS! TREZEȘTE-TE!”
Directorul precizează că vorbele nu au fost rostite cu răutate, ci, dimpotrivă, au părut expresia unui sentiment profund de iubire și grijă. Bărbatul i-ar fi vorbit soției pe un ton cald și afectuos încă din primele momente, fără să știe însă că el nu era persoana vizată de intervenție.
În momentul în care directorul s-a apropiat de situație, singura reacție a acestuia a fost să îi liniștească:
„Stați liniștiți! Nu sunteți dumneavoastră cel vizat. Imediat o să vină intervenția medicală”.
Fără să stea pe gânduri, bărbatul s-a uitat din nou către soția sa și a continuat dialogul cu femeia aflată la acel moment inconștientă:
„VEZI, FĂ?! NU SUNT EU CEL VIZAT! SCOALĂ, SĂ NU NE FACEM DE RÂS LA „BĂIEȚII” ĂȘTIA!”
În mod aproape miraculos, femeia și-a revenit și s-a ridicat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Momentul l-a făcut pe director să reflecteze asupra reacției bărbatului și asupra stăpânirii sale de sine în timpul unei intervenții care îi speriase pe toți cei aflați în zonă.
Una dintre explicațiile la care s-a gândit a fost aceea că numărul mare de percheziții prin care bărbatul trecuse de-a lungul vieții i-ar fi putut modela într-un anumit fel reacția la frică. O altă posibilitate ar fi fost gândul că, aflându-se deja în penitenciar, mai mult de atât nu i s-ar fi putut întâmpla.
Cel mai puternic gând a rămas însă la soția care a leșinat aproape simultan cu strigătul „POLIȚIA!”, dar și la revenirea acesteia în momentul în care și-a auzit soțul spunând: „NU SUNT EU, FĂ! SCOALĂ! NE FACEM DE RÂS LA BĂIEȚII ĂȘTIA!”.
Patric Ghebaru a comparat, cu umor, naturalețea scenei cu cea a unui film, spunând că nici măcar Brad Pitt și Angelina Jolie nu ar fi putut interpreta mai natural o asemenea scenă din prima încercare.
„Eu le dau Oscarul!”, a concluzionat acesta.
Directorul a precizat că nu este singura situație neobișnuită pe care a întâlnit-o de-a lungul vieții și că a mai asistat și la alte momente pe care le consideră cel puțin la fel de interesante. Pe acesta a ales însă să îl povestească.
În ceea ce privește cazul în sine, dosarul își urmează cursul, în timp ce povestea întâmplării a ajuns să fie relatată în mediul online.
„Dosarul rămâne acolo unde trebuie să rămână, iar povestea… rămâne pe Facebook”, a mai transmis directorul Penitenciarului Mioveni.
Foto: ANP
