Politica românească produce uneori răsturnări atât de spectaculoase, încât nici scenariștii telenovelelor turcești nu le-ar îndrăzni. Elena Lasconi, primărița care până mai ieri era ironizată pentru gafele din campania prezidențială, criticată pentru declarațiile sale și considerată de mulți o alegere nepotrivită pentru Cotroceni, începe să beneficieze de un fenomen rar întâlnit în politica românească: regretul retrospectiv.
Nu pentru că între timp ar fi devenit un geniu politic. Nu pentru că mandatul său de primar la Câmpulung ar fi fost lipsit de controverse. Și nici pentru că românii ar fi descoperit brusc în ea un nou Churchill al Carpaților. Ci pentru că, după câteva luni de „PSDan”, cum îl alintă deja criticii pe Nicușor Dan, tot mai mulți români încep să privească în urmă și să se întrebe dacă nu cumva au fost nedrepți cu Elena Lasconi.
Fenomenul a ajuns atât de departe, încât până și Traian Băsescu a intrat în corul nostalgicilor. „Dac-ar fi mers turul doi, noi o aveam președinte pe doamna Lasconi și ar fi fost extraordinar de bine față de ce avem acum”, a declarat fostul președinte.
Elena repară acoperișuri. Internetul vrea să-i dea Cotroceniul
O propoziție care, acum câteva luni, ar fi fost considerată o glumă. Astăzi este distribuită cu entuziasm de oameni care până nu de mult își făceau cruce la simpla idee a unei președinții Lasconi. Paradoxul este că Elena Lasconi nici măcar nu participă la dezbaterea despre marile jocuri de putere de la București. În timp ce scena politică este zguduită de desemnări controversate, acuzații de trădare și războaie între foști aliați, primarul din Câmpulung scrie despre… acoperișuri. Într-o postare amplă publicată zilele trecute, Lasconi povestește cum a găsit școli și săli de sport „hidroizolate” cu spumă poliuretanică folosită la montarea termopanelor.
„Peste această spumă s-a dat un strat de vopsea, iar soarele și ploaia nu au făcut altceva decât să transforme «hidroizolația» într-un uriaș burete plin cu apă, cu consecințe devastatoare pentru clădiri, elevi și profesori: mucegai, degradarea pereților și a mobilierului, dar și o sursă de boli”, scrie primarul. Lasconi continuă cu detalii despre reparațiile de la internatul și cantina Liceului cu Program Sportiv, despre investiții în educație și sănătate și despre convingerea sa că România a ajuns într-un moment dificil tocmai pentru că aceste domenii au fost ignorate ani la rând. Numai că sub postarea despre acoperișuri, mucegai și investiții locale, cetățenii discută despre cu totul altceva. Nu despre hidroizolații, nici despre școli și nici despre Câmpulung. Ci despre Cotroceni.
Comentariile au căpătat aspectul unei ședințe colective de căință națională.
*„V-am votat și în 2024 și 2025. Dar toată România ar trebui să vă ceară scuze. Ați avut dreptate și ați fost total nedreptățită. Ne pare rău!”
*„Eu îmi cer scuze. Doamne, ce-am criticat-o!”
*„Doamna Lasconi, veniți înapoi, ne pare rău că am votat util.”
*„Locul tău era la Cotroceni. Ne-ai lăsat pe mâna unui nebun.”
*„Vino la Cotroceni, Elena noastră!”
*„Elena Lasconi, să știți că la mulți ne pare rău că nu ați ajuns președinte. Ce ne-a făcut Mucușorul nostru… vai, vai!”
Alții merg chiar mai departe și văd în actuala situație o confirmare a avertismentelor lansate de Lasconi în campania electorală: „Vă mai aduceți aminte ce ne spunea doamna Lasconi? Că ar fi renunțat pentru Bolojan, dar nu pentru Nicușor Dan, pe care îl cunoaște și care va duce țara de gard. Ce am mai înjurat-o, în cor, toată lumea! Și ne-am ales cu un trădător și cu țara de gard. Iertați-ne, doamnă, că n-am știut ce facem!”
Iar unul dintre comentatori rezumă poate cel mai bine noua stare de spirit, în mod ironic, of course: „Dacă era Lasconi președintă, acum ne certam doar pe culoarea draperiilor de la Cotroceni și pe mărimea cruciuliței de la gâtul prezidențial, nu pe cine pe cine mai trădează.”
Cea mai interesantă parte a poveștii este că Elena Lasconi nu pare să facă vreun efort pentru a alimenta această nostalgie. Pur și simplu își vede de Câmpulung și de acoperișurile sale. Restul îl fac adversarii. Iar dacă lucrurile continuă în același ritm, nu este exclus ca în curând Elena Lasconi să devină primul politician român care va putea spune că a câștigat simpatia unei părți a electoratului… pierzând alegerile. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, ar fi o performanță perfect adaptată vremurilor pe care le trăim.
Foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
