Nu mai puţin de trei magistraţi şi-au pus capăt zilelor în judeţul nostru, toţi specialişti cu funcţii importante în justiţie: un prim-procuror, o vicepreşedintă de instanţă şi ultimul, săptămâna trecută, fostul şef al secţiei penale de la Judecătoria Piteşti, care şi-a băgat benzină în vene. Fiecare dintre aceste cazuri ascunde în spate o poveste, drame neştiute, dar şi o vulnerabilitate emoţională accentuată de stresul profesional. Invidiaţi şi huliţi pentru salariile şi pensiile de zeci de mii de lei, magistraţii sunt în final oameni ca toţi oamenii.
Judecătorul Gabriel Apostol – chinuit a trăit, chinuit a ales să moară
Decembrie 2022. Judecătorul Gabriel Apostol şochează, aşa cum a mai făcut-o de altfel şi cu alte ocazii. De această dată pentru ultima oară, într-un gest final de un dramatism ieşit din comun. Alege să moară în chinuri, injectându-şi în vene benzină. După câteva ore de agonie, se stinge în ambulanţă, în drum spre Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală.
În ultima perioadă, controversatul magistrat părea că se liniştise, după ce în urmă cu câţiva ani a fost în centrul a numeroasae scandaluri. Gabriel Apostol a intrat în atenţia opiniei publice în 2014, devenind peste noapte cunoscut în întreaga ţară, după ce provocat un scandal monstru într-o benzinărie de pe autostrada Bucureşti-Piteşti unde a intrat în conflict cu doi poliţişti, câteva luni mai târziu, fiind protagonistul unui alt incident, când a lovit intenţionat cu maşina un angajat al fostului hipermarket Obi.
În aceeaşi perioadă, Gabriel Apostol şi-a ocupat o parte din timp participând la show-ul gastronomic Masterchef, de la Pro TV, prilej cu care a reuşit din nou să se dea în spectacol. Isprava care a pus capac a constat în agresarea fizică a soţiei sale, de asemenea magistrat la Judecătoria Piteşti, care a fost nevoită să apeleze la 112 pentru a scăpa de furia judecătorului şi care a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Din cauza comportamentului său, fostul şef al Secţiei Penale din cadrul Judecătoriei Piteşti a fost supus unei evaluări de specialitate, în urma căreia CSM a decis să îl suspende din funcţie, în temeiul art. 62, alin 1, lit. b din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevede suspendarea unui magistrat atunci „când suferă de o boală psihică ce îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător”.
Revenit în activitate, Gabriel Apostol a fost delegat la Penitenciarul Mioveni, unde îndeplinea atribuţiile judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Vreme de cinci ani, magistratul a ieşit din „lumina reflectoarelor”, părând să se fi linştit. Până săptămâna trecută, când a ales să îşi pună capăt zilelor.
Cazul de sinucidere nu este singular în rândul magistraţilor argeşeni. Tragedia de săptămâna trecută vine la doar patru ani după ce un alt magistrat de la Judecătoria Piteşti şi-a luat viaţa, de asemenea într-un mod dramatic.
În 2018, judecătoarea Iordache a înghiţit detratrant şi şi-a tăiat venele
Martie 2018. În zorii unei zile de duminică, judecătoarea Gabriela Iordache a înghiţit detratrant şi şi-a tăiat venele pentru a îşi grăbi moartea. Şi-a crestat mâinile cu 16 tăieturi, 11 pe o mână, 5 pe alta, gesturile sale arătând cât de hotărâtă era să îşi încheie socotelile cu viaţa. Soţul său, executorul Ion Iordache, a găsit-o inconştientă într-o anexă a casei în care locuia împreună cu copiii.
Transferată în stare gravă la Floreasca, doctorii s-au minunat că femeia mai era încă în viaţă după ce a înghiţit o substanţă toxică ce a ars-o pe interior. Concluzia a fost că, în mod ironic, faptul că şi-a tăiat venele a ajutat-o să supravieţuiască. Pulsul a fost foarte slab şi, astfel, otrava nu a circulat prin corp şi nu a urcat la creier. În ciuda eforturilor medicilor, după aproape o lună de comă, fosta vicepreşedintă a Judecătoriei Piteşti s-a stins din viaţă.
Conform unor surse din anchetă, printre obiectele judecătoarei Iordache s-au găsit şi antidepresive. Unii dintre colegi au concluzionat că ar fi fost vorba şi de volumul mare de muncă la care era supusă.
Un fost prim-procuror argeşean s-a aruncat în râul Argeş
Septembrie 2011. Un alt caz care a şocat Argeşul a avut-o ca protagonistă pe Ionela-Viorina Ionescu, fost prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş. Dispărută de la domiciliu, procuroarea de doar 45 de ani a fost găsită înecată în lacul de acumulare din cartierul piteştean Tudor Vladimirescu, după ce un pescar a descoperit pe malul Argeşului pantofii acesteia.
Procuroarea a fost văzută ultima dată pe 31 august 2011, când a plecat de la serviciu, însă nu a mai ajuns acasă, fiind dată dispărută de familie. Anchetatorii au luat în considerare varianta unei sinucideri, după ce asupra femeii a fost găsit un bilet în care spunea că are probleme în familie. Se pare că magistratul era în proces de divorţ cu soţul său, cei doi având împreună la vremea respectivă un copil în clasa a II-a.
Controverse în spaţiul public şi mesaje lipsite de orice urmă de umanitate
În ultimele zile, Facebookul s-a înroşit de comentarii pe marginea controversei legate de faptul că un magistrat cu atâtea probleme emoţionale şi chiar psihice a avut pe mână dosare de care de multe ori a depins soarta, viaţa unor oameni. În contextul acestor dezbateri, unele comentarii au depăşit orice limite morale, creştine sau ale bunului-simţ: oameni care se bucură că un judecător a murit, care se întrec în glume macabre pe seama modului în care judecătorul Apostol a ales să moară.
„Din respect pentru familie și din respect pentru memoria celui care a fost un om bun și un judecător pe măsură, nu voi posta aici toate mizeriile pe care le am citit azi, dar nu pot să nu mă întreb unde-i umanitatea acestor personaje? Aici nu mai e vorba de educație, e ceva mai mult. Evident că o astfel de tragedie are în spate o suferință imensă, iar răspunsul unora e să facă mișto!!! Sunt absolut convinsă că nici 0,5% din cei care comentează nu l-au cunoscut și mă întreb din nou cum își permit să arunce astfel de vorbe.
Aici sunt carenţe grave care nu se pot îndrepta. Empatia, compasiunea, înțelegerea, bunul-simţ nu sunt predate la şcoală. Extrem de trist, m-am uitat la pozele unora, apar cu familia alături, cu copii, oare şi ei vor fi la fel?” – a scris procuroarea Antonia Diaconu, viitoarea şefă a DIICOT Argeş, siderată de comentariile pe care le-a citit în ultimele zile.
La rândul lor, mai mulţi colegi din magistratură au vorbit nu despre nonconformistul judecător Gabriel Apostol, ci despre magistratul care, dincolo de imaginea publică pe care şi-o crease, era un adevărat profesionist, foarte inteligent şi educat.
Dramele mai puţin ştiute din viaţa judecătorului Apostol
Despre dramele neştiute din viaţa magistratului care s-a sinucis săptămâna trecută vorbeşte, într-o postare pe Facebook, avocatul Florentin Sorescu: „Mi-a povestit că problemele lui se trag în mod special din copilărie, întrucât a avut un tată extrem de autoritar care, printre altele, nu l-a lăsat să urmeze cariera pe care și-o dorea. […] Și că justiția este a doua nenorocire care s-a abătut asupra lui. Știam, pe de altă parte, că avea mari probleme cu unul dintre copii, fiind pus în situația de a se deplasa aproape zilnic la București pentru probleme medicale.” – a povestit avocatul Florentin Sorescu.
Tatăl pare să nu fi fost singura figură autoritară din copilăria sa, chiar Gabriel Apostol povestind, cu prilejul apariţiei la MasterChef, despre tratamentele la care îl supunea şi bunica: „Am fost un copil-problemă, m-a crescut bunica paternă. Ca să îşi facă treburile prin curte, bunica mă lega de pat. Dacă o prindea acum asistenţa socială, o băga la pârnaie.”
Psiholog Codruţa Drăgan: „Profesiile din justiţie sunt consumatoare profunde de resurse emoţionale”
Ce factori pot duce în viaţa unui om din această categorie profesională la astfel de decizii radicale? De ce un om educat, inteligent alege să îşi ia viaţa într-un mod atât de dureros şi agonizant? Sunt întrebări la care încearcă să ofere o explicaţie psihologul clinician Codruţa Drăgan.
„Profesiile din justiţie sunt consumatoare profunde de resurse emoţionale şi cognitive, prin forţa asumării deciziilor. Capacitatea persoanelor de a se implica atât cognitiv, cât şi emoţional este forţată de volumul de lucru şi timpul limitat. În felul acesta, profesia creează un stres profesional cunoscut sub numele de burnout.
Burnoutul este resimţit ca o epuizare mentală şi fizică. Persoana intră într-un cerc vicios al durerii şi blocajului, precum şi cel al anxietăţii extreme, apărând scenariul «Nu mai pot face faţă situaţiilor de viaţă şi profesionale». Stresul cronic scade forţa nivelului de inteligenţă cognitivă, iar emoţional persoana regresează, în felul acesta menţinându-şi anxietatea de neputinţă.
Cum ar putea ieşi din acest cerc vicios al durerii şi fricii? Încercând să se hrănească emoţional în mediul cel mai securizant – familia. De multe ori, însă, în cazul persoanelor aflate în burnout, familia este deja vulnerabilizată, întrucât, punând întotdeauna nevoile profesionale mai presus de orice, nevoile legate de relaţia de cuplu, funcţionalitatea feminină, masculină, maternă sau paternă sunt neglijate, fiind lipsite de profunzime, insuficiente pentru a face persoana să se simtă hrănită emoţional, iubită, validată.
O persoană aflată în burnout, mai ales o persoană cu un rol profesional înalt, plin de responsabilitate şi mari aşteptări, se va izola de familie şi de grupul de prieteni în stresul existenţial, va închide în sine durerea, dezamăgirea, teama, deziluzia, trăindu-şi singur suferinţele. Este de înţeles că un asemenea scenariu existenţial creează un gol interior imens, stări de depresie gravă. Cu cât se simte mai presată de cererile profesionale şi mai nesusţinută şi neînţeleasă în propria familie, cu atât scenariul anulării personale – sinuciderea – poate deveni mai real.
Burnoutul individual ţine de structura de personalitate a individului, este bazat pe faptul că, în stres, acesta are scenarii personale permanente în care se critică, se devalorizează, chiar se urăşte că nu poate să facă faţă lucrurilor despre care ştie că sunt aşteptate de la el. De aceea este posibil ca, în momentul în care scenariul sinuciderii apare ca metodă de a ieşi din dificultate, acţiunea aleasă să nu fie oarecum nedureroasă, din contră, să fie o acţiune de o duritate ieşită din comun, care provoacă durere, invalidare, care provoacă ură şi furie. Pentru că persoana respectivă se urăşte pe sine, se invalidează, se simte nedemnă.
De subliniat şi faptul că nu orice persoană aflată în burnout se gândeşte la suicid. În evaluările psihologice am observat că victimele unui asemenea gest de disperare şi renunţare au un transgeneraţional încărcat de sentimente negative: părinţi care au hrănit perfecţionismul prin critica dusă în extrem, provocând astfel o vulnerabilitate emoţională şi capacitate scăzută de adaptabilitate la situaţii de stres.
În profesiile atât de importante şi atât de profunde precum cele din justiţie, factorii de stres pot fi legaţi de cantitatea de lucru, de lupta permanentă cu timpul şi, evident, autonomia decizională sau lipsa autonomiei, întrucât pot exista intruziuni din exterior în deciziile judecătoreşti, care vulnerabilizează enorm, mai ales când persoana nu găseşte sprijinul emoţional de care are nevoie.
Este evidentă nevoia psihologică de evaluare periodică a stării de echilibru a persoanelor în funcţii cu roluri decizionale importante. Aceştia au nevoie să se simtă sprijiniţi terapeutic în momentele de stres profesional şi stres familial, întrucât aceste medii existenţiale fac parte din construcţia noastră personală. Psihologul, simţind vulnerabilitatea, poate interveni în reglarea emoţională, intervenţia psihologică aducând o dezvoltare a structurii de personalitate, creând o rezilienţă mult mai adaptată în momentele de stres existenţial care pot apărea.”
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
News! Judecătorul Gabriel Apostol a murit în drum spre Spitalul Floreasca
