Cum ajunge o societate să ceară singură mai puțină libertate
Crizele economice, neîncrederea în instituții și radicalizarea politică nu evoluează separat, ci se alimentează reciproc, avertizează omul de afaceri piteștean Cătălin Gherzan. Acesta descrie un mecanism în care nesiguranța și dezbinarea pot pregăti terenul pentru formațiuni și lideri care promit restabilirea ordinii, dar cer – la schimb – tot mai multă putere.
Într-o nouă intervenție publică din seria mesajelor asociate proiectului „RESET ’89”, Cătălin Gherzan pornește de la o observație simplă: pentru a controla o societate nu este obligatoriu să-i suprimi libertatea prin forță. Uneori este suficient să creezi condițiile în care oamenii ajung să considere libertatea mai puțin importantă decât siguranța. „O societate nu trebuie cucerită dacă poate fi făcută dependentă și dezbinată în același timp”, susține omul de afaceri piteștean.
În opinia domniei-sale, mecanismul începe prin erodarea încrederii în instituții și continuă prin accentuarea conflictelor sociale, nesiguranță economică și acumularea datoriilor. Oamenii devin mai vulnerabili, iar preocuparea pentru stabilitatea imediată începe să cântărească mai mult decât apărarea unor libertăți care, în perioade normale, par de la sine înțelese. „Instabilitatea economică hrănește revolta politică, revolta produce și mai mult haos, iar oamenii ajung să dorească înainte de toate ordine și siguranță”, spune Cătălin Gherzan.
De la nemulțumire la radicalizare
Omul de afaceri privește fenomenul și prin ceea ce se întâmplă pe scena politică europeană, unde partidele radicale sau populiste au găsit un teren fertil în societăți afectate de crize succesive, anxietate economică, migrație, război și neîncredere în establishment. Cătălin Gherzan indică exemple precum AfD în Germania, FPÖ în Austria, VOX în Spania sau Vazrazhdane în Bulgaria, dar face trimitere și la formațiuni din România. Dincolo de diferențele majore dintre aceste partide, numitorul comun pe care îl identifică este exploatarea nemulțumirii și prezentarea unei autorități mai ferme drept răspuns la nesiguranță.
De aici, spune el, poate începe un cerc periculos. „O societate speriată, sărăcită și dezbinată renunță mult mai ușor la libertate în schimbul promisiunii de ordine. Slăbești încrederea, creezi dependența, amplifici haosul și apoi te prezinți drept soluția care va restabili ordinea.”
Este, în esență, traseul pe care Cătălin Gherzan îl comprimă într-o formulă: „dezbinare, dependență, haos, control”.
Miza mesajului său nu este însă doar ascensiunea partidelor radicale, ci vulnerabilitatea unei societăți care ajunge să privească soluțiile autoritare drept acceptabile. Pentru Cătălin Gherzan, aici apare adevăratul paradox: puterea nu mai trebuie să impună controlul dacă reușește să creeze suficientă nesiguranță încât populația să îl solicite. „Nu mai trebuie să le impui controlul. Ajung să-l ceară singuri”, avertizează domnia-sa.
În această logică, omul de afaceri piteștean consideră că degradarea economică nu trebuie privită exclusiv prin indicatori precum deficitul, datoria publică, inflația sau nivelul de trai. Prelungită suficient, nesiguranța economică produce consecințe politice și sociale: radicalizează discursul, adâncește taberele și mărește disponibilitatea oamenilor de a accepta soluții extreme.
Iar antidotul nu poate fi, potrivit acestuia, nici perpetuarea actualului sistem, nici înlocuirea sa cu o nouă formă de autoritarism. Tocmai aici plasează Gherzan ideea de „RESET ’89”: schimbarea modului în care funcționează instituțiile și reconstruirea încrederii înainte ca nemulțumirea acumulată să fie confiscată de cei care oferă soluții aparent simple unor probleme complicate.
„Cea mai periculoasă putere nu este cea care îți ia libertatea cu forța, ci aceea care te face să i-o predai singur.” concluzionează omul de afaceri piteștean.
Sursă foto: ediția tipărită.
Material realizat de Iulia Bădulescu.
