Astăzi, pe 29 aprilie, credincioșii cinstesc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului. Izvorul Tămăduirii este sărbătorit în fiecare an, în prima vineri după Paște.

Peste 300 de credincioși au participat și în acest an la slujba de sfintire a apei, săvârșită de mai multi preoți din parohiile de pe Valea Râului Doamnei.

Primarul, susținut în unanimitate de consilierii locali, a reușit să ridice un altar de vara în locul cunoscut drept La Pârâul de leac de la Vâjâita, din satul Sboghițești, unde dintotdeauna oamenii vin să ia apă tămăduitoare.

În județul Argeș, există și alte izvoare cu puteri vindecătoare unde oamenii pot merge.

– Biserica celor Șapte Izvoare de Leac din Merișani, care se află pe dealul numit Valea Radului.

– Mănăstirea Robaia din Muşăteşti, acolo unde credincioșii din întreaga țară vin an de an, de Izvorul Tămăduirii, pentru a bea apă cu gust dumnezeiesc.

– Mănăstirea Cetăţuia din Cetăţeni, acolo unde în Sfântul Altar este un mic izvor, făcător de minuni, așa cum îl consideră credincioșii. El picură doar într-o anumită perioadă a anului, între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului.

– Mănăstiriea Nămăieşti din Valea Mare Pravăţ (poartă hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datorită icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, şi hramul „Izvorul Tămăduirii”, datorită izvorului tămăduitor din lăcaşul de cult).

– Mănăstirea Glavacioc, de lângă râul cu același nume. Apa izvorăşte de sub sfântul Altar al bisericii celei mari, aceasta fiind renumită ca tămăduitoare de boli.

Numele Izvorul Tămăduirii face referire la o serie de minuni care au avut loc la un izvor din apropierea Constantinopolului.

Una dintre acestea vorbește despre Leon cel Mare care plimbându-se printr-o pădure în Constantinopol, a întâlnit un bătrân orb. Acesta îi cerea să ii dea apă și să îl ducă la cetate, numai că Leon nu a găsit strop de apă.

Maica Domnului i s-a adresat, spunându-i:

Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Leon a ascultat-o si a găsit un izvor din care i-a dat bătrânului fără văz să bea. I-a spălat fața cu apă, iar orbul a început să vadă. Leon, ajuns împărat, a construit lângă acel izvor o biserică.

Peste ceva timp, împăratul Justinian (527-565), suferea de o boală cruntă. După ce a băut apa sfântă din izvor, acesta s-a vindecat miraculos. Drept mulțumire divinității, împăratul a construit o biserică și mai mare. Acest lăcaș de cult a fost distrus de turci în anul 1453.

Potrivit legendei, apa izvorului respectiv a vindecat multe boli și a tămăduit răni și suferințe. În zilele noastre, la Istanbul (cetatea Constantinopolului de altădată), credincioșii se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Construcția actuală este din secolul al XIX-lea. La subsolul bisericii este un paraclis din secolul al V-lea unde există izvorul cu apa vindecătoare.

Tradiții și superstiții de Izvorul Tămăduirii

Potrivit tradiției, această zi norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni. Apele sunt mai zgomotoase, iar acest lucru i-ar ajuta pe fântânari să găsească o sursă de apă.

Gospodinele respectă cu strictețe această zi în care nu se spală, nu se calcă rufe și nu se croiesc haine. Conform superstițiilor, dacă se procedează în mod contrar, hainele nu vor fi de folos.

În mediul rural, oamenii aruncă apă sfințită peste animale pentru ca acestea să fie sănătoase și să lucreze cu spor în agricultură.

De asemenea, grădinile și livezile sunt stropite cu apa sfințită în această zi, cu scopul ca gospodăriile să aibă un an bogat. Se spune că acest obicei ar proteja recoltele oamenilor de grindină.