Orice anunţ referitor la planurile de viitor ale producătorului de automobile Dacia este privit cu maxim interes şi cu emoţii de către orice argeşean, nu numai de către angajaţii uzinei de la Mioveni. Şi asta, pentru că de ani de zile argeşenii trăiesc cu teama că într-o zi francezii de la Renault îşi vor lua „jucăriile” şi vor pleca. Deşi acest lucru pare destul de puţin probabil, chiar şi în contextul în care UE a decis ca până în 2035 motoarele cu ardere să dispară şi să fie înlocuite complet cu cele electrice, cifrele arată de fiecare dată că, deşi este în top la nivelul naţional, economia judeţului este mult prea dependentă de industria auto.
► Dacia – locomotiva economiei argeşene
O statistică realizată de „Ziarul Financiar” arată că, din cele 1000 cele mai mari companii din România, 30 sunt din judeţul nostru, acestea reprezentând 66% din cifra de afaceri totală din judeţ. Însă, deşi numărul companiilor argeşene mari este relativ scăzut, cifra de afaceri pe care acestea o totalizează plasează judeţul nostru pe locul al treilea, după Bucureşti şi Ilfov, Argeşul fiind un judeţ efectiv tractat de locomotiva Dacia. Mai mult decât atât, din cele 30 de firme mari ale Argeşului din Top 1000, jumătate sunt conectate la industria auto, fiind active în producţia de componente sau subansamble auto, dar pe lângă ele mai sunt şi firme de transport sau logistică legate de Dacia şi de furnizorii ei.
Astfel, după Dacia, care ocupă locul al II-lea la nivel naţional după OMV Petrom, cu afaceri de 4,9 miliarde de euro, cele mai importante businessuri argeşene din topul celor mai mari companii din ţară sunt Fildas Trading (1,1 miliarde euro), Adient Automotive (335,5 milioane euro), Lear Corporation (261,7 milioane euro), Faurecia (236 milioane euro), Catena Hygeia (163,1 milioane), Bamesa Oţel (159,3 milioane euro), Renault Mecanique Roumanie (152,4 milioane euro), Yldiz Entegre Romania (133 milioane euro) şi Karcher (130,8 milioane euro).
Aşadar, fără Dacia, Argeşul ar fi un judeţ eminamente mort din punct de vedere economic, observându-se aici şi efectul negativ al lipsei parcurilor industriale, atât de dorite de mediul de business, promise la toate scrutinurile electorale şi totuşi permanent amânate din diverse motive de către administraţia publică şi mediul politic.
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Afacere britanică de 15 milioane euro pe an de la Călineşti – aproape de faliment
