România se pricepe foarte bine să-și fotografieze campionii. Îi așteaptă la aeroport, îi felicită, îi revendică imediat după medalii și îi transformă, pentru câteva zile, în dovada vie că „se poate”. Ceva mai complicat devine atunci când trebuie să-și respecte obligațiile față de ei.
De aici pornește și reacția omului de afaceri piteștean Cătălin Gherzan, după ce David Popovici a readus public în discuție premierile restante pe care statul român le datorează sportivilor de performanță. Campionul european la 100 și 200 de metri liber a vorbit, la revenirea în țară, nu atât despre propria situație, cât despre colegii săi pentru care banii promiși de stat pot conta enorm.
Agenția Națională pentru Sport este acuzată că a acumulat, în ultimii doi ani, restanțe de milioane de lei către sportivi medaliați. Numai pentru cele două titluri europene cucerite recent, David Popovici ar urma să primească 28.000 de euro, câte 14.000 pentru fiecare medalie, existând și posibilitatea dublării premierii pentru titlul european obținut într-o probă olimpică.
Popovici a profitat de revenirea în țară pentru a pune din nou degetul pe o problemă despre care vorbește deja de ceva vreme. Și a făcut-o dintr-o poziție relativ confortabilă pentru el, recunoscând că sponsorii îi permit să nu depindă exclusiv de banii statului. Nu toți sportivii români au însă acest noroc. „Cunosc sportivi de talie din România care nu au aceleași condiții pe care le am eu acum”, a explicat campionul, atrăgând atenția că premierile restante le pot schimba efectiv viața unor colegi. „Cât de mult pot aștepta sportivii ăștia?”, a întrebat Popovici, anunțând că va continua să reamintească problema ori de câte ori va avea ocazia.
Campionul a readus în discuție și vechea problemă a infrastructurii, mărturisind că nici el nu a beneficiat de cele mai bune condiții și cerând ca, măcar pentru generațiile următoare, statul să trateze serios această chestiune.
Tocmai contrastul dintre performanțele sportivilor români și dificultatea statului de a-și achita propriile angajamente îl determină pe Cătălin Gherzan să mute discuția dinspre premii către costurile întregului aparat administrativ construit în jurul sportului.
Cât valorează aparatul din jurul sportului dacă statul nu-și poate plăti campionii?
Omul de afaceri piteștean pune problema fără prea multe menajamente și cere o comparație între banii consumați de structurile administrative și rezultatul concret produs de acestea. „Cât de important poate fi acest minister al Sportului și cât de importante sunt salariile lor mari și multe și sinecurile ce decurg din cadrul acestui minister, și comisiile, organizațiile, structurile piramidale… ce sug banii ministerului fără ca valoarea lor să producă nici măcar 1% notorietate pe plan european sau mondial?”, întreabă Cătălin Gherzan.
Dincolo de formularea tranșantă, comparația pe care o propune este simplă: instituțiile și structurile din jurul sportului există tocmai pentru a administra și susține domeniul, în timp ce notorietatea internațională a României este produsă, până la urmă, de sportivii care urcă pe podium. Iar aici Gherzan introduce o comparație voit provocatoare între imaginea României produsă de politică și cea produsă de marii campioni. „De câte ori a râs poporul român și lumea întreagă de gafele președintelui făcute sub drapelul național? De câte ori s-a bucurat poporul român și lumea întreagă de performanțele iluștrilor sportivi români, sub drapelul național?”, întreabă acesta.
Este, de fapt, miezul criticii sale: dacă statul găsește resurse pentru întreținerea aparatului administrativ, de ce ajung tocmai oamenii care produc performanța să întrebe public când își vor primi banii? Premierul Ilie Bolojan a susținut, întrebat despre situație, că România trebuie să ofere condiții cât mai bune atât sportului de masă, cât și celui de performanță și că, atunci când bugetele permit acordarea premiilor și a bonificațiilor, aceste alocări au fost făcute. Pentru Gherzan, însă, explicația nu rezolvă contradicția. Atât timp cât există restanțe către sportivi care și-au îndeplinit deja partea lor de „contract” cu statul – au concurat, au câștigat și au adus medalii României –, discuția despre eficiența aparatului care administrează sportul rămâne legitimă.
Material realizat de Iulia Bădulescu.
Sursă foto: ediția tiparită.
